﻿TRANSILVANI’A.
F ói’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana
Si cultur’a poporului romanu.
Nr.3	Brasiovu 1. Februariu 1869				

	Din cronic’a lui Michailu Cserei.  1661-1711

Ne amu propusu se facemu cunoscutu pe acestu cronicariu la unu cercu mai mare de lectori, decatu ilu are elu pana acumu in limb’a originala magiara.Cultivatorii de profesiune ai istoriei acestei tieri, cati cunoscu limb’a magiara, n’au nici o trebuintia de estrasele, pe care le vomu face noi din Cserei, pentruca aceia ilu citescu in originalu, care s’a tiparitu numai inainte cu cativa ani, dupace pana atunci chiaru si decopiera lui cu man’a fusese strinsu oprita. De alta parte speramu, ca ceilaltii amici ai istoriei voru lua in nume de bine acésta lucrare a nóstra. Unulu din periódele cele mai interesante ale istoriei transilvane este acela, in care a decursu una serie de evenimente, care au pregatitu mai inadinsu, mai deaprópe epoc’a, in care Transilvani’a abdicandu de dreptulu seu electoralu la tronu si tragenduse de sub protectiunea Turciei, a inchiaiatu tractatulu de supunere cu dinasti’a Habsburg. Cserei inca este unulu din cronicarii acelui periodu. Elu nu se póte mesura in sciinti’a si in cunoscintiele practice cu cronicarii Lupulu Bethlen, Ioanu Bethlen, Nicolae Bethlen si Petru Apor, se póte inse mesura prea bine atatu cu acestia, catu si cu alti cronicari in sinceritate si adeveritiune in acelea parti ale cronicei sale, care coprindu evenimente din tempulu seu, incatu elu séu luase parte activa la acelea, séu le audise si descrisese din relatiunile tata-seu si ale mai multoru contimpurani ai sei, éra scriindule nu avuse altu scopu decatu cáse fia pastrate pentru famili’a sa si cativa amici intimi ai sei, fara cá se cugete la tiparirea loru, ceea ce se vede curatu din mai multe parti ale cronicei sale. Cumuca Cserei scrie insuflatu de ura cumplita in contra lui Michailu Teleki, acésta inca nu insémna, ca elu cá cronicariu ar fi falsificatu datele istoric, ci insémna numai atat’a, ca lui Cserei nicidecumu nu’i placea de politic’a lui Teleki, carele putemu dice, ca a jucatu langa Mich. Apaffy un’a rola analóga celei de mare veziru in Constantinopole.
	Intr’aceea critic’a cronicei, de care ne este aici vorb’a,o au facutu si o voru mai face altii; noi ne marginimu a mai premite aici inca numai atata, ca din 479 pagine 4◦ mare (tipariu garmondu) lasandu neatinsu totu ce nu datéza din tempulu cronicariului, si chiaru din acestu periodu trecendu preste totu ce este numai repetitiune, ce este imprumutatu din istori’a generala, séu din istori’a Ungariei si a imperiului germanu, séu ce este strinsu familiariu, séu descrisu prea pe largu, ci totusi fara multu simbure, vomu reproduce numai pericope de acelea, care sunt de natura de a reversa lumina preste tóta epoc’a sa si preste cele urmatórie mai pana in tempurile nóstre.Acésta compilatiune va ajuta totuodata , cá se pricepemu mai bine o suma de documente singuratice, remase din acelea tempuri, acaroru emanare nu se póte intielege fara informatiunile, pe care ni le dau cronicarii.


                                                                 TRANSILVANI'A.
                                    Fói'a Asociatiunei transilvane pentru literatur'a romana
                                                         si cultur'a poporului romanu. 

Nr. 3, Brasiovu 1. Februariu 1869, Anulu II.
Pagina 4

Epistole familiarie

IV. Domnule consiliariu! Déca ddnii colegi ai mei aru fi conspiratu inadinsu, pentrucá se'mi inlesnésca inaintarea catra scopulu ce 'mi propusesemu la inceputulu acestoru corespondentie, totusi mai bine nu m'aru fi pututu ajuta. Pasagele reproduse in acésta fóia Nr. 2 a. c. din „Archivu," „Albina" si „Federatiune" sunt de natura, cá se disguste si descuragieze pe multi romani, din cati se ocupa seriosu cu afacerile nóstre nationali. Acesta inse este unu momentu,
asupra caruia suntemu datori a ne trage sam'a cu cea mai mare scrupulositate. Voiescu romanii viétia nationala romanésca, séu nu voiescu? Simtu ei imperativ'a necesitate a cultivarei limbei si literaturei romanesci?   Voiescu ei se scia de o cultura specifica nationala, séu ca au placerea de a se inneca intr'unu cosmopolitismu idealu, carele n'a ecsistatu si dupa cumu credu eu, nu va ecsista nici preste unu altu periodu de 1869 dela Isusu Christosu? Ei, bine, eu sciindu ca nu me prea taia capulu cá se filosofezu asupra acestui feliu de cestiuni, si lantiuitu, cumu dice dn. Cipariu, mai multu de viéti'a practica, prosaica, pi-ecumusci si dta, eram se verespundiu intre altele cu o paralela, ce asi fi trasu intre starea diaristicei nóstre
din a. 1848 si intre cea din a. 1868, apoi eram se intrebu pe filosofi, ca ce credu ei dupa logic'a loru, care va fi starea diaristicei si preste totu a literaturei specifice romanesci pe la anulu Domnului 1888. 
Uitaiu se premitu, ca eu adica presupunu la romani celu pucinu atata credintia, ca ei si preste alti dóuadieci de ani voru fi in casulu celu mai reu totu atati la numeru, cati sunt astadi, si ca in acestu periodu de alti dóuadieci de ani nu se va mai afla nici unu nebunu, care se voiésca a le oprě vorbirea si scriptur'a romanésca.
Asia dara eram se spunu buniloru nostrii lectori, ca anulu 1848 ne aflase cu acestea foi periodice: „Curierulu romanescu, " care esia de 2 ori pe septemana in Bucuresci.
„Curierulu de ambe secsele, " totu acolo, esirea lui neregulata.
„Vestitoriulu romanescu, " totu acolo si totu de dóua ori pe septemana.
„Universulu, " totu in Bucuresci odata.
„Invetiatoriulu satului," de doua ori pe luna.
„Buletinulu oficialu," camu de doua ori pe septemana, séu si mai desu dupa trebuintia,
„Magazinulu Daciei, " in fascióre, dupa impregiurari.
De altele nu'mi mai aducu aminte; éra cele care s'au nascutu intre Iuniu si Augustu 1848 cá si florile de vara, precumu „Poporulu suveranii," „Prunculu" etc, in Septembre au si fostu grumate prin spangele turco-rusesci. La acestea foi cate esia in Bucuresci, se cuvine a insemna bine dóua lucruri, si adica: 
1) ca tóte sumate la unu locu abia coprindea pe cate o septemana, tecstu mai multu, decatu coprinde in dilele nóstre de ecs. „Romanulu" pe 6 dile; 
2) ca tóte nu avea atati lectori, cati are astadi de ecs. „Monitoriulu oficialu" din Bucuresci.
Éra in Iasi cate foi esia pana la 1. Ian. 1848?
„Albin'a romanésca," de 2 ori pe septemana.
„Buletinulu" (fórte micu si redactatu de bajocura).
Si apoi ce mai esia? Nimicu, pentruca „Daci'a
literaria," „Spicuitoriulu," „Romani'a literaria" etc. incetasera mai dinainte. Era dincóce la noi cate foi periodice aveamu?
„Gazet'a" dé 2 ori si „Fói'a" odata pe septemana, ambele in formatu fórte micu, nascute la 1838.
„Organulu luminarei" in Blasiu, dela Ian. 1847 odata pe septemana.
Atata era totu. Aici inse generatiunile, care ne succedu nóua celoru carii ne aflamu intre 50 si 70 de ani, se'si insemne érasi unele cifre. Gazet'a si Fói'a in sem. I. alu an. 1848 avea abonati 820 , dicemu optu-sute douadieci, celu mai mare numeru, la care a pututu ajunge una fóia periodica romanésca pana in acelu anu. Din acestia preste 300 era moldoveni, vreo dóuasute munteni (ca in Munteni'a Gazet'a era censurata fórte aspru si adesea oprita), preste 200 ardeleni,*) vreo 50 banatieni, ceilalti din Aradu, Oradea, Beiusiu, Satmariu, Pestea, Vien'a, Maramurasiu si camu diece din Bucovin'a.
Despre Organulu luminarei nu mai sciu bine cati abonati avea, mi se pare inse, ca numerulu acelora esise la 600, acaroru maioritate a era din Transilvani'a si minoritatea din alte tieri: éra acésta proportiune inversa se esplicá pe atunci din impregiurarea, ca acelu diariu se tiparea cu litere. 
Diaria de preste Carpati mai nici decumu nu se citea dincóce; caus'a era, ca acelea putea trece séu numai cá scrisori cu porto enormii de douadieceriu pentru fiacare Nro, séu ca trebuea se se trimitia la gubernulu din Clusiu spre a se censura, de unde apoi ne venea  —  cate putea veni  —  la cate dóua, uneori si la cinci luni; ba intr'unu anu  —  nu mai sciu in care,  —  unu pachetu de Nri din Albin'a dela Iasi imi veni tocma la optu luni, din care causa incepura
a mi-o trimete, scii dta, cumu dicemu noi pe aici, pe vam'a cucului. Apoi scii, ca precumu scrisori, asia si gazete le gaurea de le facea ciuru si le afumá paremi-se cu cloru, pentrucá se se curatie de cium'a romanésca. Hei hei! Ce mai dîle bune era acelea domnule consiliariu! Dara de aceea noi totu luamu palmi dela scolarii nostrii, pentrucâ nu scimu romanesce mai bine decatu ei, pentru carii amu spartu caii largi cu pepturile nóstre si cu sacrificarea tuturora
comoditatiloru vietiei. 
Dupace asi fi constatatu starea din an. 1848 a diaristicei nóstre, eram se trecu prin revista pe cea din an. 1868. Éca inse, ca astadata me apucŕ pe dinainte dn. Vulcanu, redactoriulu „Familiei" si asia me scutí de o mare ostenéla, pentru care'i si multiamescu, rogandu'lu totuodata, cá se'mi dea voia a'i reproduce colea mai la vale fruptulu fatigei sale, pentrucá
asia insusi publiculu avendu ocasiune de a combina si a trage paralel'a, se judece singura despre sinesi. Remane apoi, cá totu acelu publicu se'si compare credintiele, cunoscintiele, devotamentulu si zelulu de a sacrifica, cu alte popóra de numerulu si de conditiunea sa. In modulu acesta noi ne vomu apropié cu incetisioralu de una conclusiune, déca nu indestulatória, celu pucinu inse linistitória de prea marea grija, séu vorbindu mai respicatu, de fric'a
pentru viitoriulu nostru.
Pana atunci inca remanu alu Ttale devotatu G. Baritiu.


TRANSILVANI’A.
Fói’a  Asociatiunei  transilvane  pentru  literatur’a  romana  
si cultur’a  poporului  roman.

Din  cronic’a  lui  Michailu  Cserei.  1661―1711.

Ne  amu  propusu  se  facemu  cunoscutu  pe  acestu  cronicariu  la  unu  cereu  mai  mare  de  lectori ,  decatu  ilu  are  elu  pana  acumu in  limb’a  originala  magiara.  Cultivatorii  de  profesiune  ai  istoriei  acestei  tieri,  cati  cunoscu  limb’a  magiara ,  n’au  nici  o trebuintia  de  extrasele,  pe  care  le  vomu  face  noi  din  Cserei,  pentruca  aceia  ilu  citescu  in originalu ,  care  s’a  tiparitu  numai inainte cu cativa ani, dupace pana atunci chiaru si  decopiera  lui  cu  man’a  fusese  strinsu  oprita.    De  alta  partea  speramu,  ca  ceilaltii  amici  ai  istoriei  voru  lua  in  nume  de  bine  acésta  lucrare  a  nóstra.  Unulu   din  periódele  cele  mai  interesante  ale  istoriei  transilvane  este  acela,  in  care  decursu  una  serie  de  evenimente,  care  au  pregatitu  mai  inadinsu,  mai  deaprópe  epoc’a,  in  care Transilvani’a  abdicandu  de  dreptulu  scu  electoralu  la  tronu  si  tragenduse  de  sub  protectiunea  Turciei,  a  inchiaiatu  tractatulu  de  supunere  cu  dinasti’a  Habsburg.    Cserei  inca  este  unulu  din  cronicarii  acelui  periodu.  Elu  nu  se póte  mesura  in sciinti’a  si  in  cunoscintiele  practice  cu  cronicarii  Lupulu  Bethlen ,  Ioanu  Bethlen ,  Nicolae  Bethlen  si  Petru  Apor,  se póte  inse  mesura  prea  bine  atatu  cu  acestia ,  catu  si  cu  alti  cronicari  in  sinceritate  si  adeveritiune  in  acelea  parti  ale  cronicii  sale,  care  cuprindu  evenimente  din  tempulu  seu ,  incatu  elu séu  luase  parte  activa  la  acelea ,  séu  le  audise  si  descrisese  din  relatiunile  tata-seu  si  ale  mai  multoru  contimpurani  ai  sei,  éra  scriindule  nu  avuse  altu  scopu,  decatu  cá  sa  fia  pastrate  pentru  famili’a  sa  si  cativa  amici  intimi ai  sei ,  fara cá  se cugete  la  tiparirea  loru,  ceea  ce  se vede  curatu  din  mai  multe  parti  ale  cronicii  sale.    Comuna  Cserei  scrie  influentatu  de  ura  cumplita  in  contra  lui  Michailu Teleki ,  acésta  inca  nu insémna,  ca elu  cá  cronicariu  ar  fi  falsificatu  datele  istorice,  ci  insémna numai  atat’a ,  ca  lui  Cserei  nicidecumu  nu’i  placea  de politic’a  lui  Teleki,  carele  putemu  dice ,  ca a  jucatu  langa  Mich.  Apaffy  un’a  rola  análoga  celei  de  mare  viziru  in  Constantinopole.
Intr’aceea  critic’a  cronicei ,  de  care  ne  este  aici  vorb’a,  o au facutu  si  o  voru  mai  face  altii ;  noi  ne  marginimu  a  mai  premite  aici  inca  numai  atata ,  ca  din  479  pagine  4 °  mare  (tipariu  garmondu)  lasandu  neatisu  totu  ce  nu  datéza  din  tempulu  cronicariului,  si  chiaru  din  acetu  periodu  trecendu  preste  totu  ce  este  numai  receptiune,  ce  este  imprumutatu  din  istori’a generala,  séu  din  istori’a  Ungariei  si  a  imperiului  germanu,  séu  ce  este  strinsu  familiariu,  séu  descrisu  prea  largu,  ci  totusi  fara  multu  simbure,  vomu  reproduce  numai  pericope  de  acelea,  care  sunt  de  natura  de  a  reversa  lumina  preste  tóta  epoc’a  sa  si  preste  cele  urmatórie  mai  pana  in témpurile  nóstre.  Acésta  compilatiune  va  ajuta  totuodata,  cá  se  pricepemu   mai  bine  o  suma  de  documente  singuratice,  remase  din   acelea tempuri,  acaroru  emanare  nu  se  póte  intielege  fara  informatiunile ,  pe  care  ni  le  dau  cronicarii. 
Brasiovu 1. Februariu 1869           

